„Acum cinci ani, socrii mei au împrumutat o sumă mare de bani. ‘Hai să iertăm datoria,’ spune soțul meu, dar mama mea nu este de acord”

Acum cinci ani, socrii mei au împrumutat o sumă semnificativă de bani de la noi. La acea vreme, era o sumă mare pentru noi. Erau banii din indemnizația mea de maternitate și economiile noastre. Banii stăteau acolo. Socrii mei aveau nevoie urgentă să repare ceva la casa lor de vacanță. Soacra mea, doamna Maria, își iubește casa de vacanță.

Îmi amintesc ziua aceea foarte clar. Eu și soțul meu, Andrei, stăteam în sufrageria noastră mică când părinții lui, Maria și Ion, au venit în vizită. Păreau îngrijorați și neliniștiți. După câteva discuții mărunte, au dezvăluit în sfârșit motivul vizitei lor.

„Elena, Andrei,” a început Maria ezitant, „trebuie să vă cerem o favoare.”

Eu și Andrei ne-am privit îngrijorați. „Despre ce este vorba?” a întrebat Andrei.

„Avem nevoie să împrumutăm niște bani,” a spus Ion direct. „Acoperișul casei noastre de vacanță are scurgeri grave și trebuie să-l reparăm înainte să înceapă sezonul ploios.”

Am simțit un nod în stomac. Tocmai avusesem primul nostru copil și eram în concediu de maternitate. Economiile noastre erau menite să fie o plasă de siguranță pentru familia noastră în creștere.

„De cât aveți nevoie?” a întrebat Andrei cu prudență.

„Douăzeci de mii de lei,” a răspuns Maria, cu vocea abia șoptită.

Am rămas fără cuvinte. Era aproape toată suma din economiile noastre.

„Vă vom returna banii cât de repede putem,” a promis Ion.

Andrei s-a uitat la mine, cu ochii rugători. Știam că vrea să-și ajute părinții, dar știam și cât de mult aveam nevoie de acei bani.

După o discuție lungă, am fost de acord cu reticență să le împrumutăm banii. Am transferat fondurile a doua zi, sperând că vor putea să ne returneze banii curând.

Anii au trecut și rambursarea nu a venit niciodată. De fiecare dată când aduceam subiectul în discuție, Maria și Ion aveau o scuză. Mai întâi au fost facturile medicale, apoi reparațiile la mașină și în cele din urmă au încetat să mai menționeze subiectul cu totul.

Situația noastră financiară a devenit mai tensionată pe măsură ce am avut mai mulți copii și ne-am confruntat cu cheltuieli neașteptate. Am devenit din ce în ce mai resentimentară față de aparenta lipsă de respect a socrilor mei față de acordul nostru.

Într-o seară, în timp ce ne uitam peste finanțele noastre, am adus din nou în discuție împrumutul.

„Andrei, trebuie să vorbim despre datoria părinților tăi,” am spus ferm.

Andrei a oftat. „Elena, sunt părinții mei. Au făcut atât de multe pentru mine când eram mic. Nu putem pur și simplu să trecem peste?”

Am simțit un val de furie. „Andrei, nu este vorba doar despre bani. Este vorba despre principiu. Au promis că ne vor returna banii și nici măcar nu au încercat.”

„Mama crede că ar trebui să le reamintim,” am adăugat.

Andrei părea sfâșiat. „Știu că este frustrant, dar îmbătrânesc. Chiar vrem să ne stricăm relația cu ei din cauza asta?”

Nu-mi venea să cred ce aud. „Deci ar trebui pur și simplu să uităm? Ce se întâmplă cu viitorul copiilor noștri? Ce se întâmplă cu siguranța noastră financiară?”

Andrei nu avea un răspuns.

Tensiunea dintre noi a crescut pe măsură ce lunile treceau. Resentimentul meu față de părinții lui s-a revărsat în căsnicia noastră, provocând certuri frecvente și nopți nedormite.

Într-o zi, am decis să iau lucrurile în propriile mâini. I-am sunat pe Maria și Ion și le-am cerut să vină la noi.

Când au ajuns, nu am pierdut timpul. „Trebuie să vorbim despre banii pe care ni-i datorați,” am spus direct.

Maria părea surprinsă. „Elena, am crezut că înțelegi situația noastră.”

„Înțeleg că ați promis să ne returnați banii și nu ați făcut-o,” am răspuns rece.

Ion părea incomod. „Nu am vrut niciodată să cauzăm probleme.”

„Ei bine, ați cauzat,” am spus aspru. „Avem nevoie de acei bani.”

Ochii Mariei s-au umplut de lacrimi. „Ne pare rău, Elena. Pur și simplu nu îi avem.”

Am simțit un sentiment de vinovăție dar l-am împins deoparte. „Atunci trebuie să găsiți o modalitate de a-i obține.”

Conversația s-a încheiat într-o notă amară și relația mea cu socrii mei nu a mai fost niciodată la fel.

În cele din urmă, nu au returnat niciodată împrumutul și tensiunea pe care a pus-o asupra căsniciei mele a fost ireparabilă. Eu și Andrei ne-am separat în cele din urmă, incapabili să depășim resentimentele și stresul financiar care s-au acumulat de-a lungul anilor.

Câteodată mă întreb dacă lucrurile ar fi fost diferite dacă nu le-am fi împrumutat niciodată banii sau dacă i-am fi iertat cum voia Andrei. Dar acum este prea târziu pentru regrete.