„Bunicile Sunt Invizibile Tot Anul, Dar Vara Se Întrec pentru Atenția Nepoatei”
A fost un an școlar tipic pentru Maria, în vârstă de opt ani. Zilele ei erau pline de ore de curs, teme și ocazionale întâlniri de joacă. Bunicile ei, ambele locuind în orașe diferite, apăreau rar în peisaj. Trimiteau felicitări de ziua ei și sunau de sărbători, dar prezența lor se simțea mai mult prin cadouri ocazionale sau apeluri telefonice.
Mama Mariei, Ana, se întreba adesea de ce propria ei mamă și soacra ei păreau atât de distante. „O iubesc pe Maria,” își spunea ea. „Dar unde sunt ele în restul anului?”
Pe măsură ce anul școlar se apropia de sfârșit și vara se apropia, Ana a observat o schimbare bruscă. Ambele bunici au început să sune mai des, întrebând despre planurile Mariei pentru vară. Era ca și cum ar fi hibernat tot anul și acum se trezeau cu un singur scop: să petreacă timp cu nepoata lor.
Prima care și-a făcut intențiile clare a fost mama Anei, Bunica Elena. „Mă gândeam să o duc pe Maria la mare pentru o săptămână,” a spus ea într-unul dintre apelurile lor telefonice. „Am putea construi castele de nisip, colecta scoici și poate chiar să mergem într-un tur pentru a vedea delfini.”
Nu după mult timp, soacra Anei, Bunica Ioana, a sunat cu o propunere similară. „Am o prietenă care are o casă la mare,” a spus ea entuziasmată. „Ar fi perfect pentru Maria. Ne-am putea distra atât de mult împreună.”
Ana s-a găsit într-o poziție dificilă. Ambele bunici voiau să o ducă pe Maria la mare, dar vara era limitată. A încercat să le explice acest lucru, sperând că vor înțelege și poate vor ajunge la un compromis.
„Poate ai putea să o iei tu o săptămână, iar Ioana ar putea să o ia altă săptămână,” i-a sugerat Ana mamei sale.
Dar Bunica Elena era hotărâtă. „Vreau să petrec cât mai mult timp cu Maria,” a insistat ea. „Aproape că nu o văd în timpul anului.”
Când Ana i-a propus aceeași idee Bunicii Ioana, a primit un răspuns similar. „Nu vreau să împart timpul meu cu ea,” a spus Ioana ferm. „Aceasta este șansa mea de a mă apropia de nepoata mea.”
Situația a escaladat rapid într-o competiție acerbă. Ambele bunici au început să o copleșească pe Maria cu cadouri și promisiuni de activități distractive. Elena a trimis un pachet plin cu jucării de plajă și un costum de baie nou, în timp ce Ioana a trimis bilete pentru un parc tematic lângă casa de la mare.
Maria, prinsă la mijloc, nu știa ce să facă. Își iubea ambele bunici și nu voia să rănească sentimentele niciuneia dintre ele. Dar presiunea din ambele părți era copleșitoare.
Pe măsură ce săptămânile de vară treceau, tensiunea dintre Elena și Ioana creștea. Ele au început să o sune pe Ana mai des, fiecare încercând să o convingă că planul lor era cel mai bun pentru Maria. Bunicile odinioară distante erau acum foarte prezente, dar nu în modul în care Ana sperase.
În cele din urmă, niciuna dintre bunici nu a obținut ceea ce își dorea. Certurile constante și competiția au avut un impact negativ asupra tuturor celor implicați. Maria și-a petrecut cea mai mare parte a verii acasă, ratând excursiile la mare pe care le așteptase cu atâta nerăbdare.
Ana a simțit o dezamăgire profundă. Sperase că mama ei și soacra ei vor găsi o modalitate de a-și împărți timpul cu Maria fără a transforma totul într-o competiție. În schimb, rivalitatea lor a lăsat pe toată lumea rănită și frustrată.
Pe măsură ce noul an școlar începea, bunicile au dispărut din nou în fundal. Ciclul părea destinat să se repete, cu interesul lor brusc pentru Maria reapărând doar când vara se apropia.
Ana nu putea să nu se întrebe dacă lucrurile se vor schimba vreodată. Sperase că într-o zi ambele bunici vor realiza că dragostea lor pentru Maria ar trebui să le unească, nu să le despartă.