Lacătul de la frigider – Povestea unei iubiri încuiate
— Nu mai pot, Radu! Nu mai pot să mă trezesc dimineața și să găsesc iar frigiderul gol! am urlat, cu vocea tremurândă, în timp ce el stătea în fața mea cu privirea pierdută, ținând în mână ultima felie de cașcaval.
Era ora șapte dimineața, iar lumina rece a bucătăriei din apartamentul nostru de pe Șoseaua Pantelimon făcea totul să pară și mai sumbru. Mirosea a cafea arsă și a dezamăgire. Radu, bărbatul pe care îl iubeam de șapte ani, nu mai era același. Sau poate niciodată nu fusese, iar eu abia acum vedeam adevărul.
— Ioana, nu înțelegi… Nu mă pot abține. E ca și cum ceva mă împinge să mănânc, mai ales noaptea. Nu vreau să te rănesc, dar nu pot să mă opresc.
Am simțit cum mi se strânge inima. Îmi venea să plâng și să țip în același timp. De luni de zile, fiecare seară era o loterie: dacă lăsam ceva bun în frigider, dimineața dispărea. Iaurtul meu preferat, brânza pentru sandvișuri, chiar și resturile de la ciorba făcută cu greu după serviciu. Totul dispărea ca prin farmec, iar Radu dădea din umeri: „Nu știu ce s-a întâmplat.”
La început am râs. Apoi am început să ascund mâncarea. După aceea, am încuiat-o în dulapuri. Dar el găsea mereu o cale. Într-o noapte l-am surprins mâncând direct din oală, cu ușa frigiderului larg deschisă, lumina albastră reflectându-se pe fața lui obosită.
— Radu, te rog… Avem nevoie de ajutor. Nu e normal ce se întâmplă.
El a râs amar:
— Ce vrei să fac? Să merg la psiholog pentru că nu mă pot abține de la salam?
Am simțit cum mă sufoc. Nu era vorba doar despre mâncare. Era despre control, despre lipsa lui de voință, despre faptul că nu mă asculta niciodată. Despre faptul că nu mai eram o echipă.
Într-o zi, după ce am găsit iar frigiderul gol și pe el dormind pe canapea cu firimituri pe tricou, am decis: am cumpărat un lacăt special pentru frigider. L-am montat fără să-i spun nimic. Seara, când a venit acasă și a încercat să-l deschidă, a izbucnit:
— Ce-i asta? Ai încuiat frigiderul? Serios?
— Da. Nu mai pot altfel. Nu mai suport să trăiesc cu frica că nu voi avea ce mânca la micul dejun sau că iar trebuie să merg la Mega la prima oră.
A izbucnit într-un râs nervos:
— Ai înnebunit! Ce urmează? Îmi pui lacăt și la baie?
Am simțit cum mi se rupe sufletul. Nu voiam să-l umilesc. Dar nici nu puteam continua așa. În acea noapte nu am dormit deloc. L-am auzit plimbându-se prin casă, trântind uși, bombănind printre dinți.
A doua zi dimineață, când am intrat în bucătărie, l-am găsit stând pe scaun, cu ochii roșii de nesomn.
— Ioana… Nu pot trăi așa. M-ai făcut să mă simt ca un copil pedepsit.
— Și eu mă simt ca o mamă disperată care nu mai știe ce să facă!
A urmat o tăcere grea. Zilele au trecut cu greu. Vorbeam doar despre lucruri banale: facturi, vremea de afară, programul de la muncă. Dar sub suprafață mocnea ceva mult mai grav.
Într-o seară, după ce am venit obosită de la serviciu și am găsit cutia cu biscuiți ascunsă sub patul lui Radu, am izbucnit în plâns.
— De ce faci asta? De ce nu poți să-mi spui ce simți?
El a ridicat din umeri:
— Nu știu… Poate pentru că mi-e rușine. Poate pentru că simt că nu mai controlez nimic în viața mea și singura plăcere care mi-a rămas e mâncarea.
Atunci am înțeles: nu era doar despre frigider sau despre mine. Era despre el, despre fricile lui, despre neputința lui de a se adapta la viața asta care ne strivește pe toți câte puțin.
Am încercat să vorbim mai mult. Am mers împreună la un psiholog. Am început să gătim împreună și să stabilim reguli clare: fiecare are porția lui, fiecare respectă spațiul celuilalt.
Dar rănile rămân adânci. Uneori îl prind privind lung spre lacătul de la frigider și știu că încă doare. Alteori mă surprind pe mine însămi verificând dacă totul e la locul lui, ca o mamă obsedată de ordine.
Nu știu dacă dragostea noastră va supraviețui acestui test. Poate că da, poate că nu. Dar știu sigur că uneori cele mai mari lupte se dau în cele mai mici bucătării.
Oare cât de mult putem controla viața celuilalt fără să distrugem ceea ce iubim? Și cât putem ierta înainte ca totul să devină doar o amintire încuiată într-un frigider?