„A plecat imediat după ce s-a născut copilul, acum vrea să se întoarcă: Ar trebui să-l iert?”

Andreea a fost întotdeauna o persoană organizată. De pe vremea facultății până la cariera ei în design grafic, fiecare pas a fost meticulos planificat. Așa că, când s-a trezit însărcinată cu copilul lui Bogdan, acest lucru nu făcea parte din planurile pe care le stabiliseră. Trebuiau să se căsătorească întâi, să călătorească puțin, și apoi să se gândească la copii. Dar viața nu urmează întotdeauna planurile, și Andreea și-a ajustat velele la noua direcție pe care o lua viața ei.

Bogdan, pe de altă parte, părea entuziasmat la început. A pictat camera copilului, a asamblat pătuțul și a participat la fiecare consultație prenatală cu Andreea. Totuși, pe măsură ce se apropia data nașterii, Andreea a observat o schimbare în comportamentul lui. A devenit distant, zâmbetele lui erau forțate, iar conversațiile scurte.

Elena, sora mai mare a Andreei, a fost întotdeauna sceptică în privința lui Bogdan. Ea a observat și ea schimbările și și-a exprimat îngrijorările, dar Andreea l-a apărat, crezând că erau doar emoții pre-părintești. Nu putea să greșească mai mult.

Ziua în care s-a născut Maria trebuia să fie cea mai fericită zi din viața Andreei, și a fost, cel puțin pentru câteva ore. Bogdan a fost acolo în sala de nașteri, ținându-i mâna și tăind cordonul ombilical. Dar ceva în ochii lui nu strălucea așa cum sperase ea. În acea noapte, în timp ce Andreea dormea, Bogdan a lăsat un bilet pe noptiera din salonul spitalului și a dispărut. Biletul era scurt, spunând că nu poate suporta presiunea și nu este pregătit să fie tată.

Săptămânile care au urmat au fost un vârtej pentru Andreea. Între a o hrăni pe Maria, plânsul nesfârșit (al ei și al bebelușului) și încercările de a-l contacta pe Bogdan, era epuizată. Părinții ei și Elena s-au adunat în jurul ei, oferindu-i sprijin și dragoste, dar trădarea era adânc înfiptă în inima ei.

Lunile s-au transformat într-un an, și absența lui Bogdan a devenit noua normalitate. Andreea, cu ajutorul familiei sale, și-a reconstruit încet viața. S-a întors la muncă, a găsit un ritm în maternitatea singură și chiar a început un blog pentru a sprijini alți părinți singuri. Maria era înfloritoare, un copil fericit cu un râs molipsitor și un zâmbet contagios.

Apoi, din senin, Bogdan a reapărut. A contactat-o pe Andreea, susținând că a făcut cea mai mare greșeală din viața lui și că vrea să facă parte din viața ei și a Mariei din nou. A spus că a urmat terapie, și-a găsit un loc de muncă stabil și era gata să fie tatăl pe care Maria îl merita.

Andreea era împărțită. O parte din ea încă îl îngrijea pe Bogdan; până la urmă, el era tatăl Mariei. Dar rănile erau adânci, și încrederea era distrusă. După multe nopți nedormite, a acceptat să se întâlnească cu el într-un loc public pentru a discuta.

Întâlnirea a fost stânjenitoare. Bogdan arăta diferit, mai matur, și părea cu adevărat că regretă. A vorbit despre ședințele lui de terapie, despre noul lui loc de muncă și despre cum nu a trecut nicio zi fără să se gândească la ele. Andreea a ascultat, inima ei durea cu o durere familiară.

La final, Andreea a ales să nu-l lase pe Bogdan să revină în viața lor. Riscul de a avea inimile ei și ale Mariei frânte din nou era prea mare. I-a spus că poate să înceapă să o cunoască pe Maria treptat, dar sub termenii ei și cu limite stricte.

Pe măsură ce Bogdan se îndepărta, o parte din Andreea simțea ușurare, o altă parte tristețe. Știa că luase decizia corectă pentru ea și pentru Maria, dar întrebările de tipul „ce-ar fi fost dacă” persistau în mintea ei.

Viața nu urmează întotdeauna planurile, dar uneori, căile neașteptate duc la destinații puternice. Andreea știa că acesta era doar un alt capitol din călătoria ei, și era gata să-l înfrunte cu capul sus, cu Maria alături.