„Ea și-a Ascuns Problemele de Sănătate Ani de Zile: ‘Mi-a Fost Frică Că Nu M-ai Mai Iubi'”

Ion s-a mândrit întotdeauna că este un soț bun. Muncea din greu pentru a-și întreține familia și se asigura că petrece timp de calitate cu soția sa, Elena, ori de câte ori putea. Erau căsătoriți de zece ani și credea că știe totul despre ea. Dar o zi fatidică avea să schimbe totul.

Era o după-amiază de marți când Ion a decis să vină acasă mai devreme de la muncă. Își terminase sarcinile înainte de termen și s-a gândit că ar fi o surpriză plăcută pentru Elena. Nu a sunat-o și nici nu i-a trimis un mesaj; voia să vadă surpriza pe fața ei când va intra pe ușă.

Când a descuiat ușa de la intrare și a pășit înăuntru, a observat imediat că ceva nu era în regulă. Casa era neobișnuit de liniștită. A intrat în sufragerie și a găsit-o pe Elena stând pe canapea, uitându-se la televizor, dar fără să-l urmărească cu adevărat. Când l-a văzut, fața i s-a albit și ochii i s-au mărit de frică.

„Ion! Ce faci acasă așa devreme?” a bâiguit ea.

„Am terminat munca mai devreme și m-am gândit să te surprind,” a răspuns el, nedumerit de reacția ei.

Elena și-a tras repede mânecile tricoului larg în jos, dar nu înainte ca Ion să observe petele roșii și inflamate de pe brațele ei.

„Ce se întâmplă, Elena? Ce s-a întâmplat cu brațele tale?” a întrebat el, cu îngrijorare evidentă în voce.

Elena a privit în jos, incapabilă să-l privească în ochi. „Nu e nimic, doar o erupție,” a murmurat ea.

Dar Ion nu era convins. I-a luat ușor mâna și i-a ridicat mâneca pentru a vedea mai bine. Pielea era iritată și inflamată, și era clar că nu era doar o simplă erupție.

„Elena, asta nu arată ca ‘nimic.’ De cât timp se întâmplă asta?” a întrebat el, cu vocea plină de îngrijorare.

Lacrimile au început să-i curgă Elenei pe obraji când în cele din urmă s-a prăbușit. „De aproximativ doi ani,” a recunoscut ea. „Am fost la dermatolog și iau medicamente, dar nimic nu pare să ajute.”

Ion era uluit. „Doi ani? De ce nu mi-ai spus?”

„Mi-a fost frică,” a șoptit Elena. „Mi-a fost frică că nu m-ai mai iubi dacă ai ști că sunt bolnavă.”

Ion a simțit un fior de vinovăție. Oare cumva o făcuse să se simtă astfel? „Elena, te iubesc indiferent de ce se întâmplă. Dar trebuie să ne ocupăm de asta împreună.”

În următoarele săptămâni, Ion a însoțit-o pe Elena la programările medicale și a făcut tot ce a putut pentru a o sprijini. Dar, în ciuda eforturilor lor, starea Elenei s-a agravat. Medicamentele aveau efecte secundare severe, făcând-o slabă și greață. A slăbit și a devenit din ce în ce mai retrasă.

Într-o seară, Ion a venit acasă și a găsit-o pe Elena întinsă pe canapea, prea slăbită pentru a se ridica. L-a privit cu ochi goi și i-a spus: „Nu mai pot face asta, Ion. Sunt atât de obosită.”

Inima lui Ion s-a frânt când și-a dat seama de impactul pe care îl avusese asupra ei. I-a ținut mâna și i-a spus: „Vom trece prin asta împreună.”

Dar adânc în sufletul lui știa că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel. Sănătatea Elenei a continuat să se deterioreze și ea a devenit o umbră a femeii vibrante care fusese odată. Tensiunea și-a pus amprenta asupra relației lor și au devenit distanți.

În cele din urmă, temerile Elenei s-au adeverit într-un mod pe care nu-l anticipase. Nu era vorba că Ion încetase să o iubească; ci că viețile lor fuseseră schimbate ireversibil de secretul pe care îl păstrase atât de mult timp.