„Fratele Meu a Refuzat să Îngrijească Mama Bolnavă și Plănuia să Vândă Casa Ei: De Atunci, Nici Mama, Nici Eu Nu Am Mai Vrut Să Avem de-a Face cu El”

Fratele meu, Andrei, este cu cinci ani mai mare decât mine. Cu toate acestea, e greu să-l numesc o persoană mai matură și independentă. În timp ce eu am mers direct la facultate după liceu, m-am mutat în alt oraș și am devenit complet autosuficientă, Andrei a continuat să trăiască pe seama părinților noștri. Nu părea niciodată să înțeleagă conceptul de responsabilitate sau independență.

Crescând, întotdeauna l-am admirat pe Andrei. Era fratele meu mai mare, la urma urmei. Dar pe măsură ce anii treceau, devenea clar că nu era cineva pe care mă puteam baza. În timp ce eu lucram part-time și studiam din greu pentru a realiza ceva în viață, Andrei era mulțumit să treacă de la un job fără perspectivă la altul, întorcându-se mereu acasă când lucrurile deveneau dificile.

Mama noastră, Victoria, era o femeie bună și răbdătoare. Întotdeauna a crezut în Andrei, sperând că într-o zi își va găsi drumul. Dar pe măsură ce timpul trecea, sănătatea ei începea să se deterioreze. A fost diagnosticată cu o boală cronică care necesita îngrijire și atenție constantă. Eu locuiam deja în alt oraș atunci, lucrând într-un job solicitant care abia îmi lăsa timp pentru mine.

Când starea mamei s-a înrăutățit, am știut că trebuie să intervin. Mi-am luat concediu de la muncă și m-am mutat temporar acasă pentru a avea grijă de ea. Era epuizant, atât fizic cât și emoțional, dar am făcut-o din dragoste și datorie. Speram că Andrei va prelua în sfârșit responsabilitatea și va împărți sarcina.

Dar Andrei avea alte planuri. În loc să ajute, a început să vorbească despre vânzarea casei mamei. Argumenta că banii ar putea fi folosiți pentru cheltuielile medicale ale ei și că ar fi mai ușor pentru ea să se mute într-un centru de îngrijire. Dar eu știam mai bine. Andrei vedea casa ca pe o modalitate rapidă de a obține bani fără a trebui să facă vreun efort.

L-am confruntat într-o seară. „Andrei, nu poți fi serios în legătură cu vânzarea casei mamei,” i-am spus încercând să-mi păstrez vocea calmă.

„De ce nu? E lucrul practic de făcut,” a răspuns el nepăsător.

„Practic pentru cine? Pentru tine? Ca să pui mâna pe bani și să dispari din nou?” am replicat eu.

A ridicat din umeri. „Uite, Ana, încerc doar să gândesc logic.”

„Logic? E vorba despre mama! Are nevoie de noi acum mai mult ca niciodată și tot ce poți tu să te gândești sunt banii?” Eram furioasă.

Discuția a escaladat rapid. Andrei m-a acuzat că sunt ipocrită și controlantă, în timp ce eu l-am acuzat că este egoist și iresponsabil. Mama a încercat să intervină, dar era prea slăbită pentru a media între noi.

În cele din urmă, Andrei a plecat. Și-a făcut bagajele și a plecat, lăsându-mă pe mine să am grijă singură de mama. A fost una dintre cele mai grele perioade din viața mea. S-o văd suferind în timp ce mă confruntam cu consecințele emoționale ale rupturii familiale era aproape prea mult de suportat.

Luni au trecut și nu am primit niciun semn de la Andrei. Nu a sunat și nu a vizitat. Era ca și cum ar fi dispărut complet din viețile noastre. Starea mamei a continuat să se deterioreze și, în ciuda eforturilor mele, ea a murit liniștită în somn într-o noapte rece de iarnă.

Am organizat înmormântarea și am rezolvat toate chestiunile legale singură. Andrei nu s-a prezentat la slujbă. A fost o adunare mică de prieteni apropiați și familie, toți fiind șocați de absența lui dar nu complet surprinși.

De atunci, nici mama, nici eu nu am mai vrut să avem de-a face cu el. Chiar și în ultimele ei zile, ea și-a exprimat dezamăgirea față de acțiunile lui Andrei. „A fost întotdeauna băiețelul meu,” a spus ea slab într-o seară. „Dar uneori, oamenii pur și simplu nu devin ceea ce speri.”

Am dat din cap în tăcere, reținând lacrimile. Era un adevăr dureros pe care amândouă trebuia să-l acceptăm.

Acum, stând în vechea casă a mamei, înconjurată de amintiri din vremuri mai fericite, nu pot să nu simt un profund sentiment de pierdere—nu doar pentru mama ci și pentru fratele pe care odată îl admiram. Trădarea lui Andrei a fost adâncă și este o rană care poate nu se va vindeca niciodată complet.