Întâlnirea pe care nu o voi uita niciodată: O noapte de neuitat din toate motivele greșite

Totul a început într-o după-amiază însorită de marți, când răsfoiam secțiunea de mistere din librăria mea locală preferată. Atunci l-am întâlnit pe Alexandru. Mâinile noastre au ajuns în același timp după același roman, și am împărtășit un râs care a scânteiat o conexiune instantanee. Am vorbit despre autorii și poveștile noastre preferate, și înainte să-mi dau seama, mi-a cerut numărul de telefon. Eram entuziasmată. Alexandru era fermecător, spiritos și împărtășea pasiunea mea pentru cărți. Am schimbat mesaje în următoarele câteva zile, și când m-a invitat la cină, nu am ezitat să accept.

Ziua întâlnirii a sosit, și eram un mănunchi de nervi și entuziasm. Mi-am ales cu grijă ținuta, dorind să fac o impresie bună. Alexandru alesese un mic restaurant italian din centrul orașului, cunoscut pentru atmosfera sa intimă și mâncarea delicioasă. Am ajuns cu câteva minute mai devreme, am găsit masa noastră și l-am așteptat pe Alexandru să sosească.

A întârziat 20 de minute. Nu a fost un început grozav, dar am trecut peste, gândindu-mă că poate traficul a fost rău. Când Alexandru a sosit în sfârșit, abia și-a cerut scuze pentru întârziere și părea distras. Am încercat să-l implic în conversație, întrebându-l despre ziua lui și încercând să reaprind scânteia de la prima noastră întâlnire. Totuși, răspunsurile lui Alexandru erau scurte, și petrecea mai mult timp uitându-se la telefon decât vorbind cu mine.

Încercând să salvez seara, am sugerat să comandăm. Alexandru a ridicat din umeri, abia aruncând o privire asupra meniului înainte de a decide. Chelnerul, simțind tensiunea incomodă, a luat rapid comanda noastră și ne-a lăsat singuri. Am încercat să îndrept conversația către dragostea noastră comună pentru cărți, dar Alexandru părea mai interesat să discute despre fosta lui iubită, Nicoleta. A vorbit la nesfârșit despre relația lor, ce a mers prost și cum nu era sigur că a trecut peste ea. Stăteam acolo, șocată și inconfortabilă, sorbind din apă și dorindu-mi să fiu oriunde altundeva.

Mâncarea a sosit, și am mâncat în mare parte în tăcere. Îmi pierdusem apetitul, mâncând fără chef din paste în timp ce Alexandru își devora masa, aruncând încă priviri la telefon la fiecare câteva minute. Seara se târa, și abia așteptam să se termine. Când nota a venit, Alexandru nu a făcut niciun gest să plătească, așa că am sfârșit acoperind eu nota, dornică să las în urmă întâlnirea dezastruoasă.

Pe măsură ce ieșeam din restaurant, Alexandru și-a pus în sfârșit telefonul la loc și s-a întors către mine. „Mi-a plăcut mult,” a spus el, părând complet nepăsător față de evenimentele serii. „Ar trebui să repetăm.” Eram fără cuvinte. Cum putea să creadă că întâlnirea a decurs bine? Am mormăit ceva nehotărât și m-am grăbit să-i spun la revedere, plecând cât de repede am putut.

În noaptea aceea, întinsă în pat, nu am putut să nu-mi reiau întâlnirea în minte. A fost o noapte de neuitat, dar din toate motivele greșite. Am învățat o lecție valoroasă despre așteptări și importanța respectului și interesului reciproc. Nu l-am mai văzut niciodată pe Alexandru, și asta mi-a convenit. Unele întâlniri sunt mai bine lăsate în trecut, și aceasta a fost cu siguranță una dintre ele.