Soțul meu m-a pus în fața unei alegeri: Căsnicia noastră sau Copilul nostru

Ziua în care am aflat că sunt însărcinată ar fi trebuit să fie una dintre cele mai fericite zile din viața mea. În schimb, a marcat începutul sfârșitului căsniciei mele. Soțul meu, Mihai, și cu mine eram căsătoriți de trei ani și, în ciuda suișurilor și coborâșurilor noastre, credeam că suntem fericiți. Această iluzie s-a prăbușit când i-am spus lui Mihai despre sarcină.

Reacția lui a fost rece, distantă. „Ana, trebuie să ne gândim bine la asta. Nu suntem pregătiți pentru un copil,” a spus el, vocea lui lipsită de entuziasmul pe care îl speram. Am fost șocată. Discutasem despre a avea copii înainte de căsătorie, și deși nu planificasem această sarcină, credeam că va fi fericit – sau cel puțin suportiv.

M-am înșelat. În zilele următoare, Mihai a devenit mai insistent. „Ana, nu putem face asta. Gândește-te la carierele noastre, la libertatea noastră. Nu suntem pregătiți să sacrificăm totul,” argumenta el. Dar eu nu puteam. Gândul de a nu avea acest copil era insuportabil. Voiam să fiu mamă mai mult decât orice.

Certurile noastre deveneau din ce în ce mai frecvente și mai aprige. Mihai mi-a pus un ultimatum: el sau copilul. Am fost devastată. Cum putea bărbatul pe care îl iubeam, cu care m-am căsătorit, să mă pună să aleg? Dar în inima mea știam că nu pot renunța la copilul meu. Așa că am ales copilul.

Mihai s-a mutat la o lună după aceea. Procedura de divorț a decurs rapid, ca și cum anii noștri împreună nu însemnau nimic. Am rămas singură, însărcinată și speriată. Prietenii și familia mea m-au susținut, dar singurătatea situației mele apăsa greu pe mine.

Lunile au trecut, iar frumoasa mea fiică, Ecaterina, a venit pe lume. Era perfectă și în ochii ei am găsit forța de a merge mai departe. Dar a fi mamă singură a fost mai greu decât mi-am putut imagina vreodată. Financiar, emoțional, fizic – totul era atât de copleșitor. Absența lui Mihai era o durere constantă, un amintire a alegerii pe care am făcut-o.

Am încercat să iau legătura cu el, să văd dacă vrea să facă parte din viața Ecaterinei, dar a fost distant, neinteresat. „Ți-am spus, Ana, că nu sunt pregătit pentru asta. Ți-ai făcut alegerea,” a spus el, vocea lui fiind rece la telefon.

Anii au trecut, iar lupta a continuat. Ecaterina a crescut într-o fată frumoasă, plină de viață, lumina vieții mele. Dar bucuria pe care o aducea nu putea umple golul lăsat de un mariaj distrus și de dragostea pierdută. Mă întrebam adesea dacă am făcut alegerea corectă, sacrificând căsnicia mea pentru fiica mea. Consecințele acestei alegeri au fost o luptă constantă, un memento zilnic al ceea ce am pierdut.

În cele din urmă, mi-am dat seama că, deși l-am pierdut pe Mihai, am câștigat ceva mult mai prețios în Ecaterina. Dar costul acestei alegeri a fost o viață plină de provocări și singurătate, un amintire amară despre prețul dragostei și sacrificiului.