„Soțul Meu Refuză să Își Ajute Mama pentru că Ea L-a Dat Afară din Casă, iar Mama Mea Îi Poartă Pică”

Andrei și cu mine suntem căsătoriți de zece ani. Este un bărbat muncitor, dedicat muncii sale ca inginer la o mare fabrică din oraș. Dar relația noastră a fost mereu umbrită de un incident care s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, cu mult înainte să ne căsătorim.

Andrei a crescut într-un sat mic, visând la o viață mai bună. Era hotărât să urmeze facultatea și să își facă un viitor. La 18 ani, s-a mutat în oraș cu nimic altceva decât o valiză și un suflet plin de speranță. Nu avea familie aici, nici prieteni, doar ambiția de a reuși.

Mama mea, Elena, era o femeie bună, dar foarte strictă și fixată în obiceiurile ei. A fost mereu protectoare cu mine, singura ei fiică. Când i-am povestit despre Andrei și situația lui, a fost de acord să îl lase să stea în camera noastră de oaspeți până când își va găsi un drum. Părea o ofertă generoasă la momentul respectiv, dar venea cu condiții.

Andrei era recunoscător pentru acoperișul de deasupra capului și făcea tot posibilul să respecte regulile Elenei. Ajuta prin casă, făcea treburi și încerca să nu îi stea în cale. Dar Elena nu era o femeie ușor de mulțumit. Avea așteptări mari și puțină răbdare pentru greșeli.

Într-o seară, după o zi deosebit de lungă de căutare a unui loc de muncă și participare la cursuri, Andrei a venit acasă târziu. Elena era furioasă. L-a acuzat că este iresponsabil și lipsit de respect. Andrei a încercat să explice, dar ea nu voia să asculte. Într-un acces de furie, i-a spus să își facă bagajele și să plece.

Andrei era devastat. Nu avea unde să meargă. A petrecut acea noapte pe o bancă din parc, simțindu-se pierdut și singur. A doua zi, a găsit un motel ieftin și a început să caute de lucru mai disperat ca niciodată. A fost o perioadă grea pentru el, dar în cele din urmă a găsit un loc de muncă și a reușit să se pună pe picioare.

Anii au trecut și Andrei și cu mine ne-am reconectat. Ne-am îndrăgostit și ne-am căsătorit. Dar incidentul cu mama mea a rămas mereu în fundal. Elena nu și-a cerut niciodată scuze pentru ce a făcut, iar Andrei nu a uitat niciodată umilința pe care a simțit-o în acea noapte.

Acum, Elena este mai în vârstă și are nevoie de ajutor prin casă. Ne cere ajutorul tot mai des, dar Andrei refuză să o ajute. Spune că nu poate uita cum l-a tratat când avea cea mai mare nevoie de ea. Îi înțeleg sentimentele, dar mă pune într-o poziție dificilă.

Elena nu înțelege de ce Andrei îi poartă pică. Crede că ar trebui să fie recunoscător pentru ajutorul pe care i l-a oferit atunci, chiar dacă s-a terminat prost. Este rănită că el nu vrea să o ajute acum când are cea mai mare nevoie.

Tensiunea dintre ei a crescut doar de-a lungul anilor. Întâlnirile de familie sunt stânjenitoare și mă găsesc adesea prinsă la mijlocul conflictului lor tăcut. Am încercat să vorbesc cu amândoi, dar niciunul nu este dispus să cedeze.

Andrei este un om bun, dar este și mândru și încăpățânat. Elena este mama mea și o iubesc în ciuda defectelor ei. Mi-aș dori să poată găsi o cale de a trece peste asta, dar pare puțin probabil.

Pe măsură ce timpul trece, mă tem că această prăpastie se va adânci doar. Este un memento dureros că unele răni nu se vindecă niciodată complet și unele poduri nu sunt niciodată reconstruite.