„Aceasta este Casa Nepotului Meu. Să Nu Îndrăznești Să o Împarți,” a Spus Fosta Soacră

Când aveam 25 de ani, m-am căsătorit cu Andrei, dragostea vieții mele. Ne-am cunoscut la facultate, iar povestea noastră de dragoste a dus rapid la o nuntă frumoasă. Mama lui, Victoria, a fost inițial caldă și primitoare, tratându-mă ca pe fiica pe care nu a avut-o niciodată. Dar totul s-a schimbat un an mai târziu, când Andrei m-a părăsit fără avertisment.

Eram devastată. Tocmai cumpărasem o casă mică într-un cartier liniștit și îmi imaginam un viitor plin de iubire și râsete. În schimb, am rămas singură, încercând să înțeleg ce a mers prost. Plecarea lui Andrei a fost bruscă și inexplicabilă, iar eu am rămas să adun bucățile vieții mele distruse.

Atitudinea Victoriei față de mine s-a schimbat dramatic. A trecut de la a fi o soacră suportivă la o figură rece și distantă. M-a învinuit pentru plecarea lui Andrei, deși nu aveam nicio idee de ce a plecat. Am încercat să mențin o relație cu ea de dragul fiului nostru, Gabriel, care era doar un bebeluș la acea vreme.

Anii au trecut și am reușit să-mi reconstruiesc viața. M-am concentrat pe creșterea lui Gabriel, care a devenit un tânăr amabil și inteligent. În ciuda provocărilor, eram mândră de persoana care devenise. Cu toate acestea, resentimentele Victoriei față de mine nu au dispărut niciodată. Adesea făcea remarci răutăcioase și critica modul în care îl creșteam pe Gabriel, dar am îndurat totul de dragul lui.

Când Gabriel a împlinit 18 ani, a decis să se mute și să trăiască pe cont propriu. A găsit un apartament mic în oraș, iar eu l-am ajutat cu mutarea. A fost un moment dulce-amar pentru mine, dar eram fericită să-l văd făcând acest pas spre independență. Victoria, însă, a văzut asta ca pe o oportunitate de a se amesteca din nou.

Într-o zi, am primit un telefon de la Victoria. Mi-a cerut să ne întâlnim la apartamentul lui Gabriel. Confuză și îngrijorată, am fost de acord. Când am ajuns, ea era deja acolo, plimbându-se nervoasă prin sufragerie.

„Aceasta este casa nepotului meu,” a spus ea, cu vocea plină de furie. „Să nu îndrăznești să o împarți.”

Am fost luată prin surprindere. „Despre ce vorbești, Victoria? Nu încerc să împart nimic.”

Ea m-a privit cu ură. „Întotdeauna ai vrut să iei totul de la Andrei, iar acum încerci să faci același lucru cu Gabriel. Dar nu te voi lăsa.”

Eram uluită. „Victoria, nu am nicio intenție să iau ceva de la Gabriel. Este adult acum și poate lua propriile decizii.”

Ea a clătinat din cap. „Crezi că ești atât de deșteaptă, dar te văd prin tine. Ai distrus viața fiului meu și acum încerci să distrugi viața nepotului meu.”

Cuvintele ei m-au rănit profund, dar am încercat să rămân calmă. „Victoria, înțeleg că ești supărată, dar nu este vorba despre mine. Este vorba despre Gabriel și viitorul lui.”

Ea a râs disprețuitor. „Viitorul lui? Vrei să spui viitorul tău. Îl folosești doar pentru a obține ce vrei.”

Nu-mi venea să cred ce auzeam. „Nu este adevărat. Îl iubesc pe Gabriel și vreau ce este mai bun pentru el.”

Ochii Victoriei s-au îngustat. „Atunci stai departe de viața lui. Lasă-l să facă propriile alegeri fără intervenția ta.”

Am simțit un nod în gât. „Voi fi întotdeauna acolo pentru Gabriel, indiferent dacă îți place sau nu.”

Ea s-a întors, cu umerii încordați. „Amintește-ți doar, aceasta este casa nepotului meu. Să nu îndrăznești să o împarți.”

Cu asta, a ieșit furtunos din apartament, lăsându-mă acolo, simțindu-mă mai singură ca niciodată. Știam că furia și resentimentele Victoriei nu vor dispărea niciodată și că relația noastră va fi mereu tensionată. Dar știam și că trebuia să rămân puternică pentru Gabriel, indiferent de ce se va întâmpla.