„Am Susținut Soțul Timp de Cinci Ani: Astăzi, Am Cerut În Sfârșit Ajutor Financiar”

Sunt căsătorită cu Andrei de cinci ani și, pe parcursul acestei perioade, eu am fost cea care a suportat toate responsabilitățile financiare. Andrei este cu șapte ani mai în vârstă decât mine și are un loc de muncă stabil, dar nu contribuie cu niciun leu la cheltuielile noastre casnice. În schimb, își cheltuie banii pe hobby-urile sale și pe copilul său dintr-o căsătorie anterioară.

Când l-am cunoscut pe Andrei, tocmai trecuse printr-un divorț dificil. S-a mutat înapoi la părinții săi pentru a-și reveni. Ne-am început relația la scurt timp după aceea și am fost cucerită de farmecul său și de felul în care mă făcea să mă simt specială. Am crezut că odată ce ne vom căsători, lucrurile se vor schimba. Am crezut că va începe să contribuie la viața noastră comună, dar m-am înșelat.

Încă de la începutul căsniciei noastre, am observat că Andrei era reticent să discute despre finanțe. De fiecare dată când aduceam subiectul în discuție, schimba subiectul sau găsea scuze. La început, nu m-a deranjat pentru că aveam un salariu bun și puteam gestiona cheltuielile noastre. Dar pe măsură ce timpul a trecut, a devenit din ce în ce mai dificil să fac față singură.

Andrei are un copil din căsnicia anterioară și plătește pensie alimentară regulat. Înțeleg că aceasta este o obligație financiară semnificativă, dar nu justifică faptul că nu contribuie deloc la gospodăria noastră. Își petrece weekendurile cu copilul său, ducându-l la activități costisitoare, în timp ce eu stau acasă și mă îngrijorez cum să plătesc facturile.

Am încercat să discut cu Andrei despre situația noastră financiară de mai multe ori. De fiecare dată promite să se schimbe și să înceapă să contribuie, dar nu se întâmplă niciodată nimic. Este mereu aceeași poveste: trebuie să cumpere ceva pentru copilul său sau are o cheltuială neașteptată. Între timp, eu sunt cea care acoperă chiria, utilitățile, cumpărăturile și tot restul.

Luna trecută, lucrurile au ajuns la un punct critic. A trebuit să apelez la economiile mele pentru a acoperi cheltuielile noastre pentru că salariul meu nu era suficient. M-am simțit frustrată și plină de resentimente. De ce ar trebui să fiu singura care sacrifică în timp ce Andrei continuă să trăiască fără nicio responsabilitate financiară?

Astăzi, am decis în sfârșit să-l confrunt. L-am așezat și i-am spus că nu mai pot continua așa. I-am explicat cât de stresată și copleșită mă simt și cât de nedrept este că nu contribuie. Andrei a ascultat în tăcere, dar când am terminat, a ridicat din umeri și a spus că nu are bani în plus de dat.

Nu-mi venea să cred ce aud. După cinci ani de căsnicie, încă nu înțelegea importanța împărțirii responsabilităților financiare. Am simțit un val de furie și dezamăgire cum mă cuprindea. Cum putea fi atât de indiferent față de luptele mele?

Am realizat atunci că lucrurile nu se vor schimba niciodată. Andrei nu va prelua niciodată responsabilitatea pentru cheltuielile noastre casnice. Am sperat prea mult timp, crezând că într-o zi va veni în fire. Dar era clar acum că m-am amăgit singură.

Oricât de mult mă durea, știam că trebuie să iau o decizie dificilă. Nu puteam continua să trăiesc așa, constant stresată și îngrijorată de bani în timp ce Andrei rămânea indiferent. Era timpul să mă pun pe mine pe primul loc și să iau în considerare ce era mai bine pentru viitorul meu.

Nu știu ce ne rezervă viitorul, dar un lucru este sigur: nu pot continua să susțin pe cineva care refuză să împartă povara. Este timpul să preiau controlul asupra vieții mele și să găsesc o modalitate de a merge mai departe, chiar dacă asta înseamnă să o fac fără Andrei alături.