„Când Soțul Meu S-a Întors de la Mama Lui, a Oftat și a Sugerat un Test de Paternitate pentru Fiica Noastră de 2 Ani: Nu pentru Mine, ci pentru Mama Lui”

Raluca stătea pe marginea patului, răsucindu-și nervos tivul cămășii. Încă îi răsunau în minte cuvintele lui Ștefan. „Mama crede că ar trebui să facem un test de paternitate pentru Ana,” spusese el, cu vocea grea de reticență. Nu era prima dată când mama lui intervenea în viața lor, dar asta părea un nou nivel de cruzime.

Raluca și Ștefan s-au cunoscut la un grătar organizat de un prieten comun acum trei ani. Raluca a fost imediat atrasă de natura relaxată și zâmbetul cald al lui Ștefan. Au devenit rapid inseparabili, iar într-un an, Ștefan a cerut-o în căsătorie. Raluca era în culmea fericirii, dar nu putea scăpa de sentimentul că mama lui Ștefan, Elena, nu era încântată de relația lor.

„E prea frumoasă,” îi spusese Elena lui Ștefan cu șase luni înainte de nuntă. „O să o ia razna! Nu te însura cu ea; nu e material de soție.” Ștefan râsese atunci și îi povestise Ralucăi mai târziu în acea noapte. Au glumit că poate Ștefan ar trebui să se însoare cu un crocodil ca să fie sigur că nu va fi păcălit. Dar acum, stând în dormitorul lor cu respirația ușoară a Anei venind din camera alăturată, Raluca nu mai râdea.

Vizitele lui Ștefan la casa mamei sale deveniseră mai frecvente de când s-a născut Ana. Elena nu fusese niciodată subtilă în dezaprobarea ei față de Raluca, dar sugerarea unui test de paternitate era un nou nivel de cruzime. Raluca simțea un nod în stomac gândindu-se la implicații. Oare și Ștefan avea îndoieli? Era căsnicia lor construită pe un teren atât de nesigur?

„De ce acum?” întrebă Raluca, cu vocea abia auzită.

Ștefan oftă, trecându-și mâna prin păr. „Mama tot spune lucruri… plantează semințe de îndoială. Crede că Ana nu seamănă cu mine.”

Raluca simți lacrimi la colțurile ochilor. „Și tu o crezi?”

Ștefan părea sfâșiat. „Nu e că o cred, Raluca. Dar dacă facem acest test și o facem să tacă și să avem puțină liniște…”

Raluca se ridică brusc, scaunul scârțâind pe podeaua de lemn. „Liniște? Crezi că asta ne va aduce liniște? Asta doar va înrăutăți lucrurile!”

Ștefan întinse mâna spre ea, dar Raluca se retrase. „Nu pot să cred că iei în considerare asta,” spuse ea, cu vocea tremurând.

Zilele care au urmat au fost tensionate și pline de tăcere. Raluca nu putea să-l privească pe Ștefan fără să simtă o durere de trădare. Petrecea ore întregi uitându-se la Ana, întrebându-se cum ar putea cineva să-i pună la îndoială paternitatea. Ana avea ochii lui Ștefan, zâmbetul lui. Cum putea Elena să fie atât de oarbă?

Într-o seară, în timp ce Raluca o culca pe Ana, l-a auzit pe Ștefan vorbind la telefon cu mama lui. „Mamă, nu pot să-i fac asta Ralucăi,” spuse el încet. „O iubesc și am încredere în ea.”

Raluca simți o licărire de speranță, dar aceasta se stinse rapid când auzi răspunsul Elenei. „Dacă nu faci asta, mereu vei avea îndoieli. Și la fel și eu.”

A doua dimineață, Ștefan îi întinse Ralucăi un plic. „Este kitul pentru test,” spuse el încet. „Nu trebuie să-l facem dacă nu vrei.”

Raluca privi plicul, apoi pe Ștefan. „Dacă facem asta,” spuse ea încet, „totul se va schimba.”

Ștefan dădu din cap, cu lacrimi în ochi. „Știu.”

Raluca luă plicul și intră în baie. Se uită la ea însăși în oglindă, întrebându-se cum ajunsese dragostea lor aici. Cu mâinile tremurânde, deschise plicul și urmă instrucțiunile.

Rezultatele au venit două săptămâni mai târziu. Ana era fiica lui Ștefan, așa cum Raluca știa dintotdeauna. Dar daunele erau făcute. Încrederea dintre ei era distrusă și niciun document nu putea repara asta.

Raluca își făcu bagajele în acea noapte și plecă împreună cu Ana. În timp ce conducea departe de casa pe care o construiseră împreună, nu putea să nu se gândească la cuvintele Elenei. Poate că avea dreptate tot timpul – nu despre paternitatea Anei, ci despre căsnicia lor. Unele răni sunt prea adânci pentru a fi vindecate.