Proaspăt preparat sau deloc

Aerul dintre ei devenea tensionat, o neliniște familiară instalându-se. Inflexibilitatea lui Iosif privind mesele proaspăt preparate fusese întotdeauna un punct de discordie, dar Elisabeta sperase că el ar putea fi mai înțelegător, având în vedere circumstanțele.

Iosif fusese întotdeauna pretențios cu mâncarea sa. Nu era doar o preferință; era un principiu. Credea în vitalitatea meselor proaspăt preparate, convins că orice altceva era un compromis asupra calității și sănătății. Elisabeta, partenera lui de trei ani, știa prea bine acest lucru. Își adaptase obiceiurile culinare pentru a se alinia cu așteptările lui, petrecând adesea ore în bucătărie pregătind mese de la zero.

Într-o seară răcoroasă de joi, Iosif s-a întors acasă mai târziu decât de obicei. Slujba lui ca analist financiar îi cerea adesea mai mult decât îi plăcea, lăsându-l epuizat și flămând. Când a intrat pe ușă, aroma a ceva neobișnuit l-a întâmpinat. Nu era mirosul obișnuit de condimente și ierburi pe care Elisabeta le pregătea cu atenție; era ceva altceva, ceva… reîncălzit.

„Elisabeta, ce avem la cină?” a întrebat Iosif, încercând să-și mascheze neliniștea crescândă.

Elisabeta, care stătea la masa din bucătărie sortând poșta, s-a uitat la el cu un zâmbet care nu-i ajungea până la ochi. „Ți-am făcut lasagna ta preferată. Dar trebuie să mărturisesc, nu este complet proaspătă. Am pregătit-o în weekend, gândindu-mă că ne-ar economisi timp într-o seară aglomerată ca aceasta.”

Fața lui Iosif s-a întunecat. „Știi cum mă simt în legătură cu mâncarea reîncălzită. Își pierde esența, valoarea nutritivă.”

Elisabeta a oftat, un sunet care purta greutatea multor conversații similare. „Am crezut că ar fi în regulă doar de data aceasta. Am avut multe treburi de făcut astăzi și nu am avut timp să încep de la zero.”

„Îmi pare rău, Iosif. Am crezut că ar fi mai bine decât să comandăm mâncare la pachet sau să facem ceva simplu,” a spus Elisabeta, vocea ei abia depășind un șoaptă.

Dezamăgirea lui Iosif era palpabilă. Fără alt cuvânt, și-a luat paltonul și s-a îndreptat spre ușă. „Voi găsi altceva de mâncat,” a spus el, lăsând-o pe Elisabeta singură cu lasagna care îi luase ore să o pregătească.

În acea noapte, Iosif nu s-a întors acasă. A petrecut ore întregi rătăcind pe străzi, luptându-se cu principiile sale rigide și realizând că acestea creaseră un zid între el și Elisabeta. Când în sfârșit s-a întors, casa era întunecată, iar Elisabeta dormea.

Dimineața următoare, Iosif a găsit un bilet pe masa din bucătărie. Elisabeta plecase devreme într-o călătorie de lucru, un detaliu pe care el îl uitase în mijlocul argumentului lor. Biletul era scurt, dar mesajul său era clar: „Trebuie să vorbim despre noi.”

Iosif stătea la masa din bucătărie, lasagna neconsumată încă în frigider, un simbol al rupturii dintre ei. Și-a dat seama că insistența lui pentru mese proaspăt preparate era mai mult decât o preferință; era un obstacol în calea fericirii lor. Dar când a ajuns după telefon să o sune pe Elisabeta, s-a întrebat dacă nu era prea târziu să închidă prăpastia pe care principiile lui o creaseră.