Când bunica noastră iubită a trecut în neființă, ne-a lăsat mie și fratelui meu, Andrei, casa ei de la lac. Părinții noștri au sugerat să o vindem și să împărțim banii în mod egal. La acea vreme, locuiam cu ei și economiseam cu sârguință pentru viitorul meu. Moștenirea trebuia să fie piatra mea de temelie către o viață nouă. Totuși, trădarea lui Andrei mi-a transformat aspirațiile în disperare, ducând la o prăpastie care avea să ne fractureze pentru totdeauna legătura frățească.