Mă numesc Ana și toată viața am trăit în umbra fratelui meu mai mare, Radu, favorit declarat al părinților noștri. Ani la rând am simțit că nu contez, că orice aș face nu e niciodată suficient, iar familia noastră s-a destrămat încet, sub greutatea tăcerilor și a reproșurilor nerostite. Povestea mea este despre durere, gelozie, adevăruri ascunse și, în cele din urmă, despre puterea de a ierta.
Eu și fratele meu am crescut împreună, crescuți de părinții noștri într-o familie care părea bună. Dar pe măsură ce am crescut, diferențele dintre noi au devenit mai evidente, ducând la un sfârșit tragic.
Totul se reduce la rivalitate. Ei doresc mai multă atenție din partea părinților, cadouri mai scumpe, dragoste și afecțiune. Și, deoarece în copilărie suntem cu toții egoiști, nu se fac concesii.
Familia noastră este într-o situație dificilă, totul din cauza faptului că tata l-a încurajat mereu pe fratele meu mai mic să se comporte într-un anumit fel, iar acum toți trebuie să suportăm consecințele.
Ziua lui de naștere a fost picătura care a umplut paharul răbdării mele! Încă din copilărie, relația mea cu mama a fost plină de tensiuni. Am un frate mai mare care excelează în toate. A fost mereu lăudat pentru că este inteligent, amabil și plin de compasiune. Mama mea ne-a comparat constant. De când mă știu, am încercat să-i demonstrez că și eu am valoare. Dar ea a ignorat fiecare realizare a mea.
– A spus că i-am cumpărat o mașină fratelui său și am înregistrat-o oficial pe numele lui, dar nu am făcut același lucru pentru el. Este o situație complicată, – spune prietena ei.
Familia noastră este într-o situație dificilă, totul din cauza faptului că tata l-a încurajat mereu pe fratele meu mai mic să se comporte într-un anumit fel, iar acum toți trebuie să suportăm consecințele.
Naomi avea frați gemeni mai mici care primeau totul – de la dragostea și atenția părinților până la cele mai bune cadouri și delicii. Odată cu venirea lor, viața ei a luat o întorsătură drastică.
