Acum cinci ani, am împrumutat părinților soțului meu o sumă mare de bani, bani pe care îi strânsesem cu greu pentru viitorul fiicei noastre. Astăzi, soțul meu, Vlad, vrea să le iertăm datoria, dar eu mă simt trădată și invizibilă în propria mea familie. Povestea mea este despre loialitate, dreptate și sacrificiile pe care le facem pentru cei dragi, chiar și atunci când ne doare.
Acum cinci ani, am împrumutat o sumă mare de bani socrilor mei, iar acum familia mea e sfâșiată între iertare și dreptate. Soțul meu vrea să uităm datoria, dar mama mea insistă să le cerem banii înapoi. Povestea mea e despre cât de greu e să alegi între liniștea sufletească și principiile care te-au format.
Am crescut în același oraș mic, chiar în același cartier. Am urmat același liceu, deși eu eram cu doi ani mai mică. Nu am devenit prieteni decât mai târziu, prin cunoștințe comune, când am descoperit trecutul nostru comun. Ion a absolvit cu o diplomă în inginerie, în timp ce eu am urmat o carieră în educație. Ne construim viața împreună. Îi plăcea să repare lucruri.
După ce ne-am căsătorit, soțul meu și cu mine am decis să închiriem un apartament inițial. Timp de peste cinci ani, am economisit cu sârguință pentru locuința noastră. Am petrecut acei ani imaginându-mi prima noastră casă—un apartament spațios cu două camere, o bucătărie mare, un living confortabil, un dormitor și o baie luminoasă. Un vis din copilărie! Un vis care nu se va împlini niciodată… pentru că soțul meu avea alte planuri.
