„Ginerele nostru nu a putut să o susțină pe fiica noastră. A trebuit să îi ajutăm financiar și să le aducem mâncare: Dar nu am văzut nicio recunoștință”

Maria și Ion au fost întotdeauna părinți devotați pentru singura lor fiică, Ana. Din momentul în care s-a născut, au jurat să îi ofere cea mai bună viață posibilă. Au muncit neobosit, uneori jonglând cu mai multe locuri de muncă, pentru a se asigura că Ana avea tot ce îi trebuia. Viața nu a fost întotdeauna ușoară, dar dragostea lor pentru Ana i-a ținut pe linia de plutire.

„Când Ana era la școală, o duceam la fiecare activitate extracurriculară,” își amintește Maria. „Ne doream ca ea să aibă oportunități pe care noi nu le-am avut. Am sacrificat atât de multe, dar a meritat să o vedem fericită.”

Ana a crescut și a devenit o tânără strălucită și ambițioasă. A excelat la școală și a ajuns să urmeze o universitate prestigioasă. Maria și Ion erau incredibil de mândri de realizările ei. Au continuat să o sprijine financiar, chiar dacă asta însemna să strângă cureaua.

După facultate, Ana l-a cunoscut pe Andrei, un bărbat fermecător și ambițios. S-au îndrăgostit repede și au decis să se căsătorească. Maria și Ion erau fericiți pentru fiica lor, dar aveau îngrijorări cu privire la capacitatea lui Andrei de a o întreține pe Ana. Avea vise mari, dar se chinuia să găsească un loc de muncă stabil.

„Am încercat să fim susținători,” spune Ion. „Speram că Andrei își va găsi drumul și va putea să aibă grijă de Ana. Dar pe măsură ce timpul trecea, devenea clar că nu putea.”

Ana și Andrei s-au confruntat cu dificultăți financiare încă de la început. Perspectivele de muncă ale lui Andrei erau slabe, iar salariul Anei nu era suficient pentru a acoperi cheltuielile lor. Maria și Ion au intervenit pentru a-i ajuta, oferindu-le sprijin financiar și aducându-le chiar și alimente acasă.

„Nu ne deranja să ajutăm,” explică Maria. „Ana este fiica noastră și voiam să ne asigurăm că este bine. Dar a devenit un lucru obișnuit. În fiecare lună le dădeam bani și le aduceam mâncare.”

În ciuda eforturilor lor, Maria și Ion se simțeau neapreciați. Ana și Andrei nu exprimau niciodată recunoștință pentru ajutorul primit. În schimb, păreau să îl ia de-a gata.

„Ne-a durut,” admite Maria. „Făceam tot ce puteam pentru a-i sprijini, dar nu ne-au spus niciodată mulțumesc. Părea că se așteptau la asta de la noi.”

Pe măsură ce anii treceau, tensiunea asupra Mariei și lui Ion creștea. Se apropiau de vârsta pensionării și erau îngrijorați de propriul lor viitor financiar. Au încercat să vorbească cu Ana despre îngrijorările lor, dar ea i-a ignorat.

„Nu voia să audă,” spune Ion. „Se comporta de parcă exageram sau eram egoiști.”

Punctul culminant a venit când Maria și Ion au decis că nu mai pot oferi sprijin financiar. S-au așezat cu Ana și Andrei pentru a le explica situația lor, sperând la înțelegere.

„Ana a fost furioasă,” își amintește Maria cu lacrimi în ochi. „Ne-a acuzat că îi abandonăm pe ea și pe Andrei. A spus că nu ne pasă de ei.”

Confruntarea a lăsat o ruptură profundă în relația lor. Ana a încetat complet să mai vorbească cu părinții ei. Maria și Ion erau devastați.

„Am făcut totul pentru ea,” spune Ion încet. „Și acum nici măcar nu vrea să vorbească cu noi.”

Maria și Ion încă speră că într-o zi Ana va înțelege sacrificiile pe care le-au făcut pentru ea. Dar pentru moment, trăiesc cu durerea unei familii destrămate.